2026-10-16
Este esențial să înțelegeți principalele diferențe între veruci (negi) și papiloame, a cauzelor care le provoacă și a modului corect de îndepărtare. În acest fel se pot evita tratamentele incorecte sau lezarea țesutului sănătos.
Apariția unor leziuni cutanate sau excrescențe pe piele este o problemă dermatologică extrem de frecventă. Deși termenii de veruci și papiloame sunt adesea folosiți ca sinonime în limbajul curent, din punct de vedere medical vorbim despre două tipuri distincte de formațiuni benigne (necanceroase).
Ce sunt verucile și ce sunt papiloamele? Diferențe fundamentale
Deși ambele tipuri de leziuni sunt legate de virusul Papiloma Uman (HPV), ele diferă considerabil ca aspect, localizare și mecanism de apariție.
Veruci
Verucile, cunoscute și ca negi, sunt excrescențe care apar de obicei în urma unei infecții cu anumite tipuri de HPV. Pot fi localizate pe degete, mâini, tălpi sau în alte zone ale corpului.
Papiloame
Papiloamele cutanate sunt excrescențe care apar frecvent în zone unde pielea se freacă, precum gâtul, axilele și zona de sub sâni. Papiloamele comune, numite și acrocordoane, sunt de obicei moi, de culoarea pielii sau ușor mai închise și pot atârna de un pedicul subțire. Nu toate papiloamele au aceeași cauză: unele sunt asociate cu frecarea, iar anumite tipuri de leziuni papilomatoase pot fi legate de HPV.
Criteriu de comparație | Veruci (Negi) | Papiloame (Acrochordons) |
Cauză principală | Infecția directă a epidermului cu tulpini cutanate de HPV (ex. HPV 1, 2, 4, 7). | Infecția cu tulpini HPV asociată cu frecarea mecanică a pielii și factori metabolici. |
Aspect clinic | Leziuni pline, rigide, aspre la atingere, cu suprafață hiperkeratozică (îngroșată). | Excrescențe moi, netede, de culoarea pielii sau maronii, adesea pediculate (prinse de un picioruș subțire). |
Puncte negre vizibile | Frecvent prezente (reprezintă vase mici de sânge trombozate). | Absente (nu au structură vasculară centrală vizibilă). |
Localizare frecventă | Mâini, degete, tălpi (veruci plantare), zona periunghială. | Zone cu pliuri cutanate: gât, axile, zona submamară, pleoape, zona inghinală. |
Contagioase | Ridicată: Se transmit ușor prin contact direct sau obiecte contaminate. | Moderat contagioase: Se pot înmulți pe corpul aceleiași persoane (autoinoculare prin frecare). |
Disconfort | Pot fi dureroase (mai ales cele plantare, la mers). | De obicei nedureroase, dar se pot irita de la haine sau bijuterii. |
Aspectul nu este suficient pentru autodiagnostic: unele leziuni pot semăna cu alunițe sau cu alte formațiuni ale pielii.
Principalele tipuri de veruci
Verucile se clasifică în funcție de aspectul clinic și de zona anatomică în care se dezvoltă:
Veruci comune (Verruca vulgaris) - Apar cel mai des pe mâini, degete și în jurul unghiilor. Au un aspect granulat, similar cu conopida, și o suprafață dură.
Veruci plantare (Negi pe tălpi) - Se dezvoltă pe tălpi sau călcâie. Din cauza presiunii exercitate prin mers, cresc în profunzimea țesutului (îndreptate spre interior), provocând durere accentuată, similară cu mersul pe un ghimpe. Prezintă des mici puncte negre în centru.
Veruci plane - Formațiuni mici, netede, ușor ridicate deasupra pielii. Apar frecvent pe față, brațe sau picioare, în special la copii și adolescenți, adesea în grupuri mari.
Veruci filiforme - Formațiuni alungite, subțiri, care cresc rapid în jurul gurii, nasului sau ochilor.
Veruci anogenitale (Condiloame acuminate) - Leziuni specifice zonei genitale și perianale, transmise pe cale sexuală. Necesită o evaluare dermatologică riguroasă din cauza riscului oncogen asociat anumitor tulpini HPV.
Cauze și factori de risc pentru apariția papiloamelor și verucilor
Conform Societății Române de Dermatologie, factorul etiopatogen comun este virusul Papiloma Uman (HPV), care pătrunde în organism prin mici leziuni, microfisuri sau tăieturi la nivelul barierei cutanate.
Factorii favorizanți includ:
Bariera cutanată lezată: Pielea uscată, tăieturile, unghiile roase sau mușcăturile favorizează pătrunderea virusului.
Sistem imunitar slăbit: Persoanele cu imunitate scăzută (copii, vârstnici, pacienți cu boli cronice sau sub tratamente imunosupresoare) dezvoltă mai ușor leziuni extinse.
Mediul umed și cald: Frecventarea sălilor de sport, piscinelor, vestiarelor sau saunelor desculț favorizează contractarea verucilor plantare.
Transpirația excesivă (Hiperhidroza): Umiditatea cronică în pliurile pielii înmoaie țesuturile, creând mediul ideal pentru apariția papiloamelor.
Frecarea mecanică cronică: Gulerul cămășilor, hainele strâmte, lanțurile de la gât sau frecarea piele-pe-piele (la persoanele cu exces ponderal).
Dezechilibre metabolice: Prezența papiloamelor în număr mare pe gât și axile este adesea asociată cu rezistența la insulină, prediabetul, diabetul de tip 2 sau sindromul metabolic.
Cum se diagnostichează verucile și papiloamele?
Medicul dermatolog evaluează aspectul, localizarea și evoluția leziunii. Consultul este important mai ales dacă nu știi sigur dacă formațiunea este o verucă, un papilom, o aluniță sau o altă leziune. În funcție de caz, medicul poate recomanda investigații suplimentare sau o metodă specifică de tratament.
Această evaluare este esențială pentru a diferenția o simplă verucă sau un papilom de alte afecțiuni dermatologice mai severe, cum ar fi:
Keratozele seboreice;
Alunițele (nevi melanocitari);
Carcinomul bazocelular sau scuamocelular;
Melanomul amelanotic.
Proceduri medicale pentru îndepărtarea verucilor și papiloamelor
Îndepărtarea formațiunilor cutanate trebuie efectuată în cabinetul dermatologic pentru a preveni cicatricile, infecțiile secundare sau recidiva.
Electrocauterizarea (Radiofrecvența)
Este una dintre cele mai rapide și eficiente metode, folosită frecvent pentru papiloame. Se utilizează un curent electric de înaltă frecvență pentru a arde și secționa pediculul leziunii sub anestezie locală. Vindecarea este rapidă, iar cicatricile sunt minime.
Crioterapia (Terapia cu azot lichid)
Presupune aplicarea de azot lichid la o temperatură de -196°C pentru a îngheța leziunea. Provoacă necroza țesutului vizat, urmând ca formațiunea să se desprindă singură în 7-14 zile. Este metoda de elecție pentru verucile comune și plantare, putând necesita mai multe ședințe.
Terapia cu laser (Laser CO2 / Nd YAG)
Utilizează fascicule luminoase concentrate pentru a coagula vasele de sânge care hrănesc veruca sau papilomul, determinând uscarea și căderea leziunii. Terapia cu laser Nd Yag este extrem de precisă și potrivită pentru leziuni multiple sau localizate în zone sensibile (ex. la nivelul feței).
Tratamente topice keratolitice (Soluții cu acid salicilic/acid lactic)
Substanțe chimice aplicate local care dizolvă treptat straturile hiperkeratozice ale verucilor. Necesită aplicare zilnică pe parcursul mai multor săptămâni și protejarea pielii sănătoase din jur.
!!! Tăierea papiloamelor cu unghiera sau forfecuța, legarea lor cu ață ori aplicarea de substanțe caustice necontrolate sunt practici periculoase. Acestea pot duce la infecții bacteriene severe, sângerări masive, arsuri chimice și cicatrici permanente.
Când să mergi la medicul dermatolog?
Programează un consult medical dacă o leziune:
își schimbă rapid forma, dimensiunea sau culoarea;
sângerează, devine dureroasă ori se inflamează;
se răspândește sau reapare;
se află pe pleoapă, în zona genitală sau într-un loc unde este traumatizată frecvent;
nu poate fi identificată cu certitudine.
Sfaturi de prevenție
Pentru a reduce riscul de infectare cu tulpini cutanate de HPV și de răspândire a leziunilor:
Purtarea de încălțăminte de protecție: Folosiți șlapi în piscine publice, dușuri comune și saune.
Igiena și îngrijirea pielii: Mențineți pielea curată și bine hidratată pentru a preveni fisurile.
Evitarea traumatizării leziunilor: Nu rupeți, nu scărpinați și nu tăiați papiloamele sau verucile pentru a evita autoinocularea (răspândirea virusului pe alte zone ale corpului).
Schimbarea hainelor strâmte: Purtați haine din materiale naturale (bumbac) care reduc transpirația și frecarea în zona gâtului sau axilelor.
Nu împărțiți obiectele personale: Evitați folosirea la comun a prosoapelor, unghierelor, pilelor de unghii sau încălțămintei.
Întrebări frecvente (FAQ) despre veruci și papiloame
Papiloamele și verucile sunt același lucru?
Nu. Verucile sunt, de regulă, leziuni asociate cu anumite tipuri de HPV și pot fi contagioase. Papiloamele cutanate comune sunt adesea moi și apar în pliurile pielii. Unele leziuni numite papiloame pot fi totuși asociate cu HPV, așa că diagnosticul se stabilește după evaluarea medicului.
Îndepărtarea unui papilom duce la apariția altora în loc?
Nu. Acesta este un mit frecvent. Îndepărtarea corectă a unui papilom elimină definitiv leziunea respectivă. Apariția altor papiloame în timp este determinată de predispoziția individuală, frecarea locală sau prezența virusului HPV în piele, nu de procedura de extirpare.
Papiloamele se pot transforma în cancer?
Papiloamele cutanate (acrochordons) sunt leziuni strict benigne și nu au potențial de transformare malignă (nu devin canceroase). Cu toate acestea, este important ca orice leziune nouă care își modifică culoarea, dimensiunea sau începe să sângereze să fie examinată de un dermatolog.
Verucile se pot transmite de la o persoană la alta?
Da. Verucile pot fi contagioase și se pot transmite prin contact cu leziunea sau, uneori, prin obiecte contaminate. Evită să le atingi sau să le traumatizezi și spală-te pe mâini după contactul cu ele.
De ce reapar verucile după tratament?
Verucile pot recidiva dacă virusul HPV rămâne activ în celulele pielii din jurul zonei tratate sau dacă leziunea nu a fost distrusă în profunzime. Susținerea sistemului imunitar și repetarea procedurii medicale ajută la eliminarea definitivă.
Informațiile din acest articol au scop pur informativ și nu înlocuiesc consultația dermatologică de specialitate. Dacă aveți leziuni cutanate supărătoare, inestetice sau dureroase, adresați-vă unui medic dermatolog pentru un diagnostic precis.