Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni cardiovasculare la nivel global, caracterizată prin creșterea persistentă a presiunii exercitate de sânge asupra pereților vaselor sanguine.

Cunoscută în practica medicală drept „ucigașul tăcut”, afecțiunea evoluează adesea asimptomatic timp de mulți ani, perioadă în care poate provoca leziuni ireversibile asupra inimii, rinichilor și creierului, crescând major riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral (AVC).
În cazul în care ai probleme cu tensiunea, programează-te la Cardiologie la Spitalul Pelican Medicover.

Tensiunea sistolică și diastolică: Cum citim valorile?

Măsurarea tensiunii arteriale cu ajutorul tensiometrului oferă două valori distincte, exprimate în milimetri coloană de mercur (mmHg):

• Tensiunea sistolică (valoarea superioară) - Indică presiunea din artere în momentul în care inima se contractă și pompează sângele în organism.

• Tensiunea diastolică (valoarea inferioară) - Reprezintă presiunea din artere atunci când inima se relaxează și se umple cu sânge, între două bătăi.

Clasificarea tensiunii arteriale

Conform ghidurilor europene de cardiologie, pentru un adult, diagnosticul de hipertensiune arterială se stabilește atunci când valorile depășesc constant pragul de 140/90 mmHg, măsurate în repaus.

Notă: Valorile extreme, care depășesc 180/110 mmHg, reprezintă o criză hipertensivă și necesită intervenție medicală de urgență.

Cauze: Hipertensiune primară vs. secundară

În funcție de factorii declanșatori, patologia vasculară este clasificată în două categorii majore:

1. Hipertensiunea arterială primară (esențială)

Reprezintă aproximativ 90-95% din totalul cazurilor diagnosticate. Nu are o cauză medicală unică sau direct identificabilă, dezvoltându-se treptat de-a lungul anilor. Este favorizată de o combinație de factori genetici și modificări ale stilului de viață:

• Înaintarea în vârstă (rigidizarea arterelor);

• Istoricul familial de boli cardiovasculare;

• Sedentarismul și obezitatea;

• Dieta bogată în sodiu (sare) și săracă în potasiu;

• Consumul excesiv de alcool și fumatul;

• Stresul cronic.

2. Hipertensiunea arterială secundară

Apare brusc și generează, de obicei, valori mai mari ale tensiunii decât forma primară. Este consecința directă a unei alte afecțiuni subiacente sau a administrării anumitor medicamente. Cauzele frecvente includ:

• Boli renale cronice sau stenoza arterei renale;

• Afecțiuni endocrine (hipertiroidism, sindrom Cushing, feocromocitom);

• Sindromul de apnee în somn;

• Utilizarea de medicamente precum antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), decongestionantele nazale sau anticoncepționalele.

Simptome: Cum se manifestă tensiunea mare?

În stadiile incipiente și moderate, pacienții nu raportează disconfort, motiv pentru care testarea periodică este vitală. Totuși, în cazul unor valori periculoase sau al unei tensiuni oscilante, pot apărea semne clinice, printre care:

• Cefalee severă (durere de cap, localizată adesea în zona cefei, mai ales dimineața);

• Epistaxis (sângerări nazale inexplicabile);

• Vertij (amețeli) și tulburări de echilibru;

• Tinitus (vâjâit sau țiuit în urechi);

• Tulburări de vedere (vedere în ceață sau prezența unor puncte luminoase);

• Palpitații și senzație de presiune toracică.

Metode de diagnostic și monitorizare

Diagnosticul nu se bazează pe o singură măsurătoare izolată. Medicul cardiolog sau medicul de familie va solicita măsurători repetate la intervale diferite de timp. Printre procedurile standard se numără:

• Monitorizarea Holter TA (ABPM) - Presupune purtarea unui dispozitiv portabil timp de 24 de ore, care măsoară tensiunea la intervale regulate în timpul activităților zilnice și în timpul somnului.

• Ecocardiografia și EKG - Pentru evaluarea funcției cardiace și depistarea unei eventuale hipertrofii ventriculare stângi (mărirea mușchiului inimii din cauza efortului suplimentar).

• Analize de sânge și urină - Pentru verificarea funcției renale, a glicemiei și a profilului lipidic.

Tratament hipertensiune

Gestionarea corectă a tensiunii arteriale combină tratamentul farmacologic prescris de medic cu ajustări stricte ale modului de viață.

1. Intervenții non-farmacologice (Regimul pentru hipertensiune)

Scăderea tensiunii arteriale și menținerea acesteia în parametri optimi necesită:

• Reducerea consumului de sare - Ghidurile medicale recomandă un aport de maximum 5 grame de sare pe zi (aproximativ o linguriță).

• Adoptarea dietei DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension) - Un regim bogat în legume, fructe, cereale integrale și lactate degresate, limitând drastic grăsimile saturate și produsele ultraprocesate.

• Activitate fizică - Minimum 30 de minute de exerciții aerobice moderate (mers alert, înot, ciclism) în majoritatea zilelor săptămânii.

• Controlul greutății corporale - Pierderea fiecărui kilogram în plus contribuie direct la reducerea presiunii arteriale.

2. Tratamentul medicamentos

Atunci când modificările stilului de viață nu sunt suficiente, se instituie terapia medicamentoasă. Cele mai comune clase de antihipertensive includ:

• Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) și blocanți ai receptorilor de angiotensină II (Sartani) – care ajută la relaxarea vaselor de sânge;

• Diuretice – favorizează eliminarea excesului de apă și sodiu prin urină;

• Betablocante – reduc frecvența cardiacă și forța de contracție a inimii;

• Blocanți ai canalelor de calciu – previn contracția puternică a musculaturii vaselor de sânge.

Schema terapeutică este strict individualizată, iar oprirea medicamentelor fără avizul medicului poate declanșa un efect de rebound periculos (creștere bruscă a tensiunii).

Întrebări frecvente

Ce trebuie să faci dacă ai o valoare a tensiunii de peste 180/110 mmHg?

O valoare ce depășește 180/110 mmHg indică o posibilă criză hipertensivă. Așază-te într-o poziție confortabilă, încearcă să te calmezi și măsoară din nou tensiunea după 5 minute. Dacă valoarea rămâne la fel de ridicată și este însoțită de durere toracică, durere severă de cap, amețeală sau tulburări de vedere, apelează imediat numărul de urgență 112.

Ce alimente trebuie evitate strict dacă ai hipertensiune?

Pe lângă reducerea adaosului direct de sare (sub 3-5g pe zi), este esențială evitarea alimentelor cu „sare ascunsă”: mezelurile, conservele, brânzeturile maturate, produsele de tip fast-food, sosurile industriale (ketchup, muștar), produsele de patiserie și băuturile energizante.

Când și cum se măsoară corect tensiunea arterială?

Tensiunea se măsoară de două ori pe zi (dimineața înainte de masă și tratament, și seara). Păstrează repaus 5 minute înainte de citire, stai pe scaun cu spatele sprijinit, picioarele lipite de podea (neîncrucișate) și brațul sprijinit la nivelul inimii. Evită cafeaua, fumatul și efortul fizic cu 30 de minute înainte de măsurare.

Informațiile din acest articol au scop pur informativ și nu înlocuiesc consultația medicală de specialitate. Dacă prezentați simptome asociate acestei afecțiuni, adresați-vă cât mai curând unui medic pentru un diagnostic precis și o schemă de tratament adecvată.

Pentru un diagnostic precis și un plan de tratament adecvat, completează formularul de programare online sau contactează-ne la numărul de telefon 0259 444 444.

Pneumonia este o infecție respiratorie acută care provoacă inflamația alveolelor pulmonare la unul sau la ambii plămâni. În urma infecției, alveolele se pot umple cu lichid sau puroi, generând tuse cu expectorație, febră, frisoane și dificultăți de respirație (dispnee).

Severitatea afecțiunii variază de la forme ușoare, care se pot trata la domiciliu, până la cazuri severe care pun viața în pericol, în special în rândul sugarilor, vârstnicilor și persoanelor cu un sistem imunitar compromis.

Pentru o consultație medicală de specialitate efectuați o programare la secția de Pneumologie a Spitalului Pelican Medicover Oradea.

Principalele cauze și tipuri de pneumonie

Afecțiunea este declanșată de o varietate de agenți patogeni, incluzând bacterii, virusuri și, mai rar, ciuperci (fungi). Modul de clasificare a bolii ajută medicul specialist să determine protocolul terapeutic adecvat.

În funcție de agentul patogen:

• Pneumonie bacteriană - Cea mai frecventă cauză este Streptococcus pneumoniae (pneumococul). Poate apărea de la sine sau ca o complicație a unei răceli sau a gripei. O altă formă este cea atipică, provocată de Mycoplasma pneumoniae, care prezintă adesea simptome mai ușoare.

• Pneumonie virală - Virusurile care cauzează răceala și gripa (precum virusul gripal, SARS-CoV-2 sau Virusul Sincițial Respirator - VSR la copii) reprezintă cea mai comună cauză a bolii la copiii cu vârsta sub 5 ani.

• Pneumonie fungică - Apare predominant la persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau cu afecțiuni cronice, în urma inhalării unor spori din mediul înconjurător.

În funcție de mediul în care a fost contractată:

• Dobândită în comunitate (CAP) - Este cel mai comun tip, apărând în afara spitalelor sau a altor unități de îngrijire a sănătății.

• Nosocomială (dobândită în spital) - Se declanșează în timpul unei internări pentru o altă afecțiune. Poate fi mai severă, deoarece bacteriile din mediul spitalicesc prezintă adesea o rezistență mai mare la antibioticele uzuale.

• De aspirație - Apare atunci când pacientul inhalează alimente, lichide, salivă sau conținut gastric direct în plămâni, adesea pe fondul unei tulburări de deglutiție sau al consumului excesiv de alcool ori sedative.

Simptome, cum se manifestă pneumonia

Simptomatologia diferă în funcție de tipul agentului patogen, vârsta pacientului și starea generală de sănătate. În cazul formelor bacteriene, debutul poate fi brusc, în timp ce formele virale se dezvoltă, de regulă, treptat pe parcursul a câteva zile.

Simptomele clasice includ

• Tuse productivă (cu expectorație de spută galbenă, verzuie sau uneori sangvinolentă);

• Febră mare, adesea însoțită de frisoane care provoacă tremur;

• Durere toracică ascuțită, cu o senzație de junghi care se intensifică la respirația profundă sau în timpul acceselor de tuse;

• Dificultăți de respirație (respirație superficială, rapidă sau senzație de lipsă de aer, chiar și în repaus);

• Stare accentuată de oboseală și slăbiciune generală.

Manifestări specifice în funcție de vârstă

• La persoanele peste 65 de ani - Pot lipsi semnele clasice de febră. În schimb, pot apărea modificări ale stării mentale (stări de confuzie) sau hipotermie (scăderea temperaturii corpului sub limitele normale).

• La sugari și nou-născuți - Uneori sunt asimptomatici sau pot prezenta febră, vărsături, lipsă de energie, agitație și dificultăți la alimentație.

Diagnostic și tratament

Evaluarea medicală debutează cu ascultarea plămânilor cu ajutorul stetoscopului. Prezența unor zgomote anormale, precum crepitațiile (zgomote similare cu foșnetul), ridică suspiciunea de infecție.

Pentru confirmarea diagnosticului, medicul pneumolog poate recomanda următoarele analize medicale:

• Radiografie toracică - Esențială pentru a localiza infecția și a evalua extinderea acesteia.

• Analize de sânge - Hemoleucograma completă și markerii de inflamație (precum proteina C reactivă - PCR) indică prezența și tipul infecției.

• Pulsoximetrie - Măsoară nivelul de oxigen din sânge, deoarece pneumonia limitează capacitatea plămânilor de a oxigena organismul.

• Examenul sputei - Cultura din secrețiile eliminate prin tuse ajută la identificarea exactă a bacteriei pentru a stabili un tratament țintit.

Abordarea terapeutică depinde strict de cauza declanșatoare

• Tratament antibiotic - Prescris exclusiv pentru infecțiile bacteriene. Chiar dacă simptomele se ameliorează după câteva zile de administrare, este esențială finalizarea schemei complete recomandate de medic pentru a preveni recăderile și rezistența la antibiotice.

• Tratament antiviral - Dacă boala are origine virală, antibioticele sunt ineficiente. Se pot administra medicamente antivirale specifice, alături de repaus și hidratare.

• Tratament simptomatic - Cuprinde medicamente analgezice și antipiretice (pentru reducerea febrei și calmarea durerilor toracice). Siropurile de tuse trebuie utilizate cu prudență, deoarece reflexul de tuse este necesar pentru eliminarea secrețiilor.

• Spitalizarea - Este necesară în formele severe, dacă pacientul are peste 65 de ani, funcția renală este afectată, tensiunea arterială scade periculos sau nivelul de oxigen impune oxigenoterapie sau suport respirator.

Prevenție și factori de risc

Grupul de risc major include copiii cu vârsta sub 2 ani, persoanele de peste 65 de ani, pacienții internați la terapie intensivă, fumătorii și persoanele cu afecțiuni cronice (astm, BPOC, boli cardiovasculare, diabet).

Cele mai eficiente metode de prevenție recomandate în ghidurile medicale sunt:

• Vaccinarea - Imunizarea împotriva pneumococului (vaccin pneumococic) și vaccinarea anuală antigripală reduc semnificativ incidența cazurilor severe.

• Igiena riguroasă - Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun sau utilizarea dezinfectanților pe bază de alcool previne răspândirea patogenilor.

• Renunțarea la fumat - Fumatul deteriorează barierele naturale de apărare ale plămânilor, crescând vulnerabilitatea în fața infecțiilor respiratorii.

Informațiile din acest articol au scop pur informativ și nu înlocuiesc consultația medicală de specialitate. Dacă prezentați simptome asociate acestei afecțiuni, adresați-vă cât mai curând unui medic pentru un diagnostic precis și o schemă de tratament adecvată.

Pentru un diagnostic precis și un plan de tratament adecvat, completează formularul de programare online sau contactează-ne la numărul de telefon 0259 444 444.

Echipa noastră de medici ginecologi și obstetricieni este permanent preocupată de dezvoltarea profesională și de transmiterea cunoștințelor medicale către viitoarele generații de medici.

Formarea medicală începe încă din timpul studenției, iar accesul la experiențe practice și la situații clinice simulate reprezintă o componentă esențială a pregătirii studenților.

În acest context, în sala de curs a SPITALULUI CLINIC PELICAN, a fost organizat un Workshop de Obstetrică și Ginecologie, susținut sub coordonarea conf. univ. dr. Bodog Alin, medic primar șef secție OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE, destinat studenților de la Facultatea de Medicina si Farmacie, Oradea.

Împreună cu medicii rezidenți VANCEA-PIPA LARISA EVELINA ȘI ElRACHID ElOREIBI, conf.univ. habil BODOG ALIN a oferit studenților prezenți la worshop informații și detalii concrete și importante în practica medicală curentă, inoculându-le curaj și dragoste față de cea mai nobilă meserie.

Conf. univ. habil BODOG ALIN, medic primar, medic-șef OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE:

„Împărtășim din experiența noastră viitorilor medici, cărora, pe lângă cunoștințele teoretice și practice, le arătăm o altă abordare a pacientului, cu empatie și răbdare. Astfel, clădim de la bază o medicina viitorului, cu profesioniști de care să fim mândri”.

Workshopul le-a oferit studenților posibilitatea de a-și consolida cunoștințele teoretice și de a învăța, într-un cadru practic și interactiv, noțiuni și tehnici esențiale din obstetrică și ginecologie.

Prin demonstrații, exerciții practice și scenarii clinice, studenții au avut oportunitatea de a se familiariza cu abordarea diferitelor situații obstetricale, cu managementul nașterii normale, precum și cu recunoașterea și abordarea principalelor complicații materno-fetale, dezvoltându-și totodată abilitățile de lucru în echipă.

Ne dorim ca astfel de activități să le ofere studenților o experiență de învățare cât mai apropiată de practica medicală reală și să contribuie la formarea unor viitori medici bine pregătiți, responsabili și încrezători în propriile competențe.

Înțelegerea corectă a legăturii dintre diabet și un nivel de glicemie fluctuant este primul pas spre identificarea simptomelor timpurii și gestionarea eficientă a acestei afecțiuni cronice.

Nivelul de glucoză din sânge (glicemia) reprezintă principalul indicator al modului în care organismul procesează energia furnizată de alimente. Glucoza este esențială pentru funcționarea celulară, însă menținerea ei în limite optime depinde de hormonul numit insulină, secretat de pancreas. În diabetul zaharat, procesul de reglare a glucozei este alterat fie din cauza producției insuficiente de insulină, fie din cauza rezistenței celulelor la acțiunea acesteia.

Înțelegerea relației dintre diabet și nivelul glicemiei este fundamentală pentru prevenirea complicațiilor acute și pe termen lung.

Ce reprezintă glicemia și care sunt valorile normale?

Glicemia măsoară concentrația de glucoză din sânge, exprimată de regulă în miligrame pe decilitru (mg/dL). Pentru o persoană adultă fără diabet, valorile de referință sunt următoarele:

Glicemia pe nemâncate (a jeun): Măsurată dimineața, după un repaus alimentar de cel puțin 8 ore. Valoarea normală se situează între 70 și 99 mg/dL.

Glicemia postprandială: Măsurată la 2 ore după masă. La persoanele sănătoase, aceasta trebuie să fie sub 140 mg/dL.

Criterii de diagnostic pentru prediabet și diabet zaharat

Clasificarea diagnosticului se face pe baza analizelor de laborator, recoltate din sânge venos:

*Notă: Diagnosticul de diabet zaharat necesită confirmare prin repetarea analizelor în zile diferite sau prin prezența simptomelor clare de hiperglicemie însoțite de o glicemie ocazională de peste 200 mg/dL.

Tipurile de diabet și impactul lor asupra glicemiei

Mecanismul prin care apare dezechilibrul glicemic diferă în funcție de tipul de diabet:

1. Diabetul zaharat de tip 1

Este o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar distruge celulele beta pancreatice producătoare de insulină. Organismul nu mai produce insulină deloc, motiv pentru care nivelul glicemiei crește rapid și necontrolat. Pacienții necesită administrare zilnică de insulină exogenă pentru supraviețuire.

2. Diabetul zaharat de tip 2

Reprezintă cea mai frecventă formă de diabet (peste 90% din cazuri). Apare pe fondul rezistenței la insulină (celulele nu mai răspund eficient la insulină), combinată în timp cu o scădere treptată a producției pancreatice de insulină. Factorii de risc principali includ obezitatea, sedentarismul, stilul alimentar dezechilibrat și predispoziția genetică.

3. Diabetul gestațional

Apare temporar în timpul sarcinii, de obicei în al doilea sau al treilea trimestru, din cauza modificărilor hormonale care blochează acțiunea insulinei. Necesită monitorizare atentă a glicemiei pentru a evita riscurile asupra mamei și fătului.

Dezechilibrele glicemice: Hiperglicemia și Hipoglicemia

Fluctuațiile extreme ale glucozei în sânge reprezintă urgențe medicale sau semnale ale unui diabet necontrolat.

Hiperglicemia (Glicemie mare)

Hiperglicemia apare când nivelul de glucoză depășește valorile țintă recomandate (în general peste 130 mg/dL pe nemâncate sau peste 180 mg/dL postprandial la persoanele cu diabet).

Simptome caracteristice:

• Poliurie - Nevoia frecventă de a urina (inclusiv noaptea);

• Polidipsie - Sete excesivă, persistentă;

• Polifagie - Senzație accentuată de foame;

• Stări severe de oboseală și somnolență;

• Vedere încețoșată;

• Vindecarea lentă a tăieturilor sau leziunilor cutanate.

Hipoglicemia (Glicemie mică)

Hipoglicemia se definește prin scăderea nivelului de glucoză sub 70 mg/dL. Este frecventă la pacienții tratați cu insulină sau cu anumite antidiabetice orale (ex. sulfonilureice) în caz de supradozaj, omitere a meselor sau efort fizic intens necompensat nutrițional.

Simptome caracteristice:

• Transpirații reci și senzație de tremur;

• Palpitații și tahicardie (bătăi rapide ale inimii);

• Stări de amețeală, anxietate sau iritabilitate;

• Dificultăți de concentrare și confuzie;

• În cazuri severe - pierderea cunoștinței și convulsii.

Cum se măsoară și cum se monitorizează glicemia

Evaluarea controlului glicemic se face prin două metode complementare:

1. Automonitorizarea zilnică - Utilizarea unui glucometru personal (recoltare din puncție capilară din deget) sau a senzorilor de monitorizare continuă a glucozei (CGM). Aceasta permite ajustarea dozelor de tratament și a dietei în timp real.

2. Hemoglobina glicozilată (HbA1c) - Analiză de laborator care măsoară media glicemiilor din ultimele 2-3 luni. Pentru majoritatea adulților cu diabet, ținta terapeutică standard este menținerea unei valori HbA1c sub 7%.

Recomandări pentru menținerea glicemiei în limite sigure

Managementul eficient al diabetului implică o abordare integrată:

• Alimentație echilibrată - Preferarea alimentelor cu indice glicemic scăzut (legume, cereale integrale, leguminoase) care eliberează glucoza treptat în sânge și evitarea carbohidraților rafinați (zahăr, băuturi răcoritoare, produse de patiserie).

• Activitate fizică regulată - Mișcarea crește sensibilitatea celulelor la insulină, ajutând la scăderea naturală a glicemiei. Se recomandă cel puțin 150 de minute de efort moderat pe săptămână.

• Aderența la tratament - Respectarea schemelor terapeutice recomandate de medicul diabetolog (medicație orală sau terapie cu insulină).

• Gestionarea stresului și somnul adecvat - Stresul cronic și lipsa somnului cresc secreția de cortizol și adrenalină, hormoni care măresc nivelul glucozei în sânge.

Informațiile din acest articol au scop pur informativ și nu înlocuiesc consultația medicală de specialitate. Dacă prezentați simptome asociate acestei afecțiuni, adresați-vă cât mai curând unui medic pentru un diagnostic precis și o schemă de tratament adecvată.

Pentru un diagnostic precis și un plan de tratament adecvat, completează formularul de programare online sau contactează-ne la numărul de telefon 0259 444 444.