HERNIA INGHINALA: Simptome, investigatii, metode de interventie si recuperare

HERNIA INGHINALA: Simptome, investigatii, metode de interventie si recuperare

Hernia inghinala reprezinta o afectiune a peretelui abdominal definita prin exteriorizarea unui organ abdominal sub tegument, printr-un orificiu preexistent.

Dr. SFIRLEA MARIUS, medic primar Chirurgie Generala, vorbeste despre simptomele herniei inghinale, ce investigatii sunt necesare pentru a diagnostica hernia inghinala, care sunt metodele de interventie chirurgicala efectuate de echipa medicala a Sectiei de Chirurgie Generala si care este durata de recuperare a pacientului dupa operatia de hernie inghinala.

Ce este hernia inghinala?

Hernia inghinala reprezinta iesirea in afara a continutului abdominal printr-un orificiu preexistent care in mod normal este inchis. In anumite conditii patologice care reprezinta cauza acestei boli, orificiul inghinal se deschide si permite iesirea in afara prin canalul inghinal a continutului cavitatii abdominale intr-un sac herniar.

Cand apare hernia inghinala?

Poate sa apara la orice varsta, exista hernie congenitala a nou-nascutului. Poate sa apara la adolescenta, maturitate sau la batranete, in general sunt hernii de slabiciune ale peretelui abdominal.

Care sunt simptomele?

Hernia este destul de evidenta la examinarea clinica prin faptul ca apare o umflatura in regiunea inghinala, o umflatura mult mai evidenta cand pacientul sta in picioare pentru ca asta face sa creasca presiunea intraabdominala, presiune care va impinge continutul in sacul herniar care poate fi palpat sau, in mod evident, vizualizat la examinare.

Care sunt cauzele aparitiei herniei inghinale?

In general, hernia se produce printr-o slabiciune anatomica, o caracteristica anatomica a pacientilor care fac aceasta hernie. Desigur, este favorizata de situatii in care creste presiunea intraabdominala, de exemplu, sportivii risca sa faca hernie prin faptul ca fac efort fizic care presupune o contractie puternica a musculaturii abdominale si o crestere importanta a presiunii intraabdominale. Cei care fac munci grele, care ridica greutati mari sau sunt pacienti cronici care fac aceste hernii cum ar fi pacientii tusitori cronici sau cei cu adenom de prostata care forteaza abdomenul pentru a elimina urina. Toate conditiile care cresc presiunea intraabdominala asociate cu o oarecare slabiciune a inelului inghinal favorizeaza aparitia acestei boli.

Ce investigatii sunt necesare?

Hernia se diagnosticheaza clinic cel mai usor, in general, este evident la o simpla examinare clinica, la inspectia zonei inghinale, la palparea acesteia. In anumite situatii, cand avem hernii mici, este posibil sa fie necesara o investigatie suplimentara, de tipul unei tomografii a peretelui abdominal, mai ales la pacientii obezi cu un tesut adipos abundent in regiunea , care poate sa mascheze sacul herniar.

Care sunt pasii urmatori?

Odata aparuta o hernie, aceasta nu se vindeca spontan, nu exista niciun tratament medicamentos sau conservator care sa o rezolve. Exista metode ortopedice, bandaje elastice care se pun in regiunea inghinala, dar hernia va ramane acolo. Tratamentul ei este unul chirurgical. Hernia este o boala progresiva, sacul herniar odata format creste treptat. Pe masura ce presiunea intraabdominala actioneaza asupra sacului, acesta se va dilata incet, incet. Hernia este indicat sa se opereze cat mai repede pentru a nu ajunge sa se formeze un sac herniar foarte mare si pentru a evita posibilitatea producerii unei strangulari herniare care ne obliga la un gest chirurgical in urgenta. In general hernia este o boala care se poate trata programat. Pacientul vine, se diagnosticheaza hernia si se programeaza pentru o interventie chirurgicala.

Care sunt metodele de interventie chirurgicala?

Sunt mai multe metode de interventie chirurgicala, pornind de la metodele prin care nu se foloseste material sintetic, care presupun doar disectia canalului inghinal si refacerea acestuia prin sutura. Aceasta metoda este grevata de aparitia unor recidive relativ frecvente, care ne obliga sa reoperam pacientii luni sau ani mai tarziu.

In Serviciul de Chirurgie al Spitalului Pelican, noi efectuam interventii prin care folosim material sintetic, plasa de polipropilena sau din alte materiale. Folosim doua tipuri de proceduri, fie o procedura deschisa, prin care inseram o plasa de polipropilena sub structurile canalului inghinal, in asa fel incat il intarim ca sa prevenim o recidiva a herniei sau metoda laparoscopica, mai multe tipuri de abord laparoscopic, prin care introducem un material sintetic, o mesa de polipropilena de obicei, care va intari peretele abdominal acoperind orificiul herniar, acel defect parietal care permite aparitia herniei.

Care sunt riscurile amanarii tratamentului chirurgical?

Riscul principal cel mai de temut este producerea unei strangulari herniare, aceasta consta in iesirea in afara a continutului abdominal. In special ne temem de iesirea in afara a unor anse intestinale care vor fi strangulate la baza sacului herniar de inelul herniar (acesta este relativ inextensibil), care pot sa ajunga in cateva ore pana la necroza ansei intestinale, fapt ce ne va obliga la o operatie mult mai complexa. In cazul in care nu se produce o strangulare, hernia este o boala evolutive, care va face cu trecerea timpului sa se mareasca sacul herniar si va deveni din ce in ce mai laborios gestul chirurgical si din ce in ce mai indelungata recuperarea postoperatorie a pacientului.

Cum decurge recuperarea postoperatorie?

In general, dupa operatie pacientilor le este recomandat sa nu faca un efort fizic foarte intens, de tip activitati sportive sau activitati gospodaresti, fizice intense, timp de doua saptamani. Dupa care se reia treptat activitatea fizica, de obicei la doua luni se pot relua activitatile sportive maximale de catre pacienti.